gSP tv

Ăştia cu gsp TV-ul (sau cum naiba s-o ortografia, cu majuscule, cu minuscule, puii mei) mă cam enervează. În primul rând, nu-i poate recepţiona oricine, nici măcar contra cost, cum şi-au dorit ei. (Eu-i prind, ba încă, se pare, fără să plătesc în plus, dar nu-i vorba numai de mine aici.) Apoi, în prima săptămână de emisie, RCS-ul, ca să facă loc acestor programe, mi-a scos Pro Cinema-ul, privându-mă de nişte seriale şi filme chiar făinuţe, că să le pot vedea tâmpeniile ăstora pe trei canale, în general, simultan, ba chiar şi reluate de enşpe mii de ori pe săptămână. Pe lângă asta, cu toate că au trei canale, tot nu reuşesc sa transmită toate meciurile etapei −meciurile susţinute de Dinamo, Gaz Metan, Poli, de exemplu, ca poate mai sunt, dacă nu mă înşel, nu s-au regăsit în trasmisiunile fiecărei etape. Bun, să zicem că-i cred şi pe ei că s-au făcut şmenuri, că se făcuseră jocurile, ar fi trebuit să câştige concurenţa drepturile de televizare şi că, în semn de răzbunare, L. P. F.-ul, Dragomir etc., au programat meciurile cam la aceeaşi oră, da’, până la urmă, ca consumator mi se rupe: să facă într-un fel să dea toate meciurile: întrucât, exceptând meciurile, cele trei gsp-uri transmit aceeaşi chestie. Cum şi-au făcut trei, să-şi fi făcut naibii vreo opt canale şi rezolvau problema şi se puteau vedea toate meciurile şi ăia de la Ligă nu mai aveau ce face.

Mă mai enervează şi emisiunile astea tâmpite de analiză sportivă (sport.ro mă enervează de asemenea la fel de tare, la capitolul ăsta), în care se discută mai mult de bani şi, în general, cam de orice, mai puţin de fotbal/sport efectiv. Mai bine făceaţi naibii un partaj cu nu-ştiu-ce voce a speranţei, vreo teleuniversitate, vreun trinitas, decât s-o lălăiţi aiurea aşa ore-n şir, numa’ că să vă acoperiţi spaţiul de emisie, care, şi-aşa-i plin de răs-reluări ale reluărilor. Mai e şi Smiley TV, emisiunea aia cretină, cu unu’ de crede că face poante, da’ la care râde el de unu’ singur şi, pe deasupra, şi neconvingător …

M-a mai enervat azi unu’, nonima odiosa. Pe la ora 21… Cică Poli/FC Timişoara parcă nu şi-a propus ca obiectiv câştigarea campionatului. Parcă! Parcă? Parcă… Păi şi-a propus sau nu? Ce puii mei de ziarist, jurnalist de sport eşti tu? Băi penibilule care eşti tu penibil, bine că eşti în stare să ştii şi câte oi a muls Becali cu mâna lui personal (care Becali, apropo, te mai şi face de cacao când are chef, cu sau fără motiv real), ce consistenţă a avut scaunul de alaltăieri a lui Mirel Rădoi, care-i unghiul boltei făcute de primul jet de urină emis de Ovidiu Petre azi, da’ nu ştii un lucru de ăsta care, mi se pare mie, ar cam trebui să ţină de cultura ta generală. Nu de alta, da’ la voi am citi ştirea că „Marian Iancu: «Timişoara are ca obiectiv titlul sau cupa»” − http://www.gsp.ro/stire/marian-iancu-timisoara-are-ca-obiectiv-titlul-sau-cupa-87025.html… Aşa că, măcar deocamdată, n-am a-i îndemna pe gsp-işti (şi pe alţii ca ei, desigur) decât să SP (din gsp, fireşte; şi ştiu ei ce-seamnă, că-s internauţi vechi doar)…

(Apropo de Poli/FC Timişoara. După „memorabilul 1-5” cu Mediaşul, aş fi zis eu şi ceva de ei, dar a zis-o pe gustul meu, mai din suflet şi mai bine Dani Neacşu: http://danielneacsu.blogspot.com/2008/08/ce-umili.html)

Ce-mi veni/de ce

M-am apucat şi mi-am făcut chestia asta, blogul, weblogul, ce-o fi, dar nu-s foarte convins că ştiu de ce. Poate pentru că se poartă, că din ce în ce mai mulţi cunoscuţi au chestii de astea (suna de-un conformism feroce, aiurea rău fraza asta). Ori poate pentru ca/că:

- să am înca un loc în care să bat câmpii;

- aveam deja un fel de secţiune blog în cadrul contului meu de pe un sait de relaţionare sau cum i-o fi zicând − teoretic, că practic, mi se pare, e un sait de ăla unde intră mai ales amatorii de cuplăraiuri;

- am văzut blogurile altora, nu mi-au plăcut şi vreau să-l fac pe al meu aşa cum cred eu că mi-ar plăcea;

- e o jucărie nouă şi, deocamdată, nici măcar nu ştiu bine să umblu cu ea, fiind, probabil, interesantă cel puţin o vreme, până mă voi dumiri de cum merge treaba pe aici, care-i faza etc.

Poate din motivele de mai sus, la care s-or mai fi adăugând şi altele, iacă, mi-am tras un blog p’aci. Pentru început, ca un ţăran lipsit de originalitate ce mă găsesc, până să-mi vină noi trăiri pe care să le vâr p’acilea, următoarele x − unde x este un număr natural, ≥1 şi <15 − posturi vor fi aici, prin clasica operaţiune copy-paste, ce mi-a fătat mintea deja pe saitul ăla de relaţionare sau cum îi spune, unde am cont şi blog (sau bloguri?). Astea Ziind Fise, născu şi muri Ne mai vedem p-aici…