gSP tv

Ăştia cu gsp TV-ul (sau cum naiba s-o ortografia, cu majuscule, cu minuscule, puii mei) mă cam enervează. În primul rând, nu-i poate recepţiona oricine, nici măcar contra cost, cum şi-au dorit ei. (Eu-i prind, ba încă, se pare, fără să plătesc în plus, dar nu-i vorba numai de mine aici.) Apoi, în prima săptămână de emisie, RCS-ul, ca să facă loc acestor programe, mi-a scos Pro Cinema-ul, privându-mă de nişte seriale şi filme chiar făinuţe, că să le pot vedea tâmpeniile ăstora pe trei canale, în general, simultan, ba chiar şi reluate de enşpe mii de ori pe săptămână. Pe lângă asta, cu toate că au trei canale, tot nu reuşesc sa transmită toate meciurile etapei −meciurile susţinute de Dinamo, Gaz Metan, Poli, de exemplu, ca poate mai sunt, dacă nu mă înşel, nu s-au regăsit în trasmisiunile fiecărei etape. Bun, să zicem că-i cred şi pe ei că s-au făcut şmenuri, că se făcuseră jocurile, ar fi trebuit să câştige concurenţa drepturile de televizare şi că, în semn de răzbunare, L. P. F.-ul, Dragomir etc., au programat meciurile cam la aceeaşi oră, da’, până la urmă, ca consumator mi se rupe: să facă într-un fel să dea toate meciurile: întrucât, exceptând meciurile, cele trei gsp-uri transmit aceeaşi chestie. Cum şi-au făcut trei, să-şi fi făcut naibii vreo opt canale şi rezolvau problema şi se puteau vedea toate meciurile şi ăia de la Ligă nu mai aveau ce face.

Mă mai enervează şi emisiunile astea tâmpite de analiză sportivă (sport.ro mă enervează de asemenea la fel de tare, la capitolul ăsta), în care se discută mai mult de bani şi, în general, cam de orice, mai puţin de fotbal/sport efectiv. Mai bine făceaţi naibii un partaj cu nu-ştiu-ce voce a speranţei, vreo teleuniversitate, vreun trinitas, decât s-o lălăiţi aiurea aşa ore-n şir, numa’ că să vă acoperiţi spaţiul de emisie, care, şi-aşa-i plin de răs-reluări ale reluărilor. Mai e şi Smiley TV, emisiunea aia cretină, cu unu’ de crede că face poante, da’ la care râde el de unu’ singur şi, pe deasupra, şi neconvingător …

M-a mai enervat azi unu’, nonima odiosa. Pe la ora 21… Cică Poli/FC Timişoara parcă nu şi-a propus ca obiectiv câştigarea campionatului. Parcă! Parcă? Parcă… Păi şi-a propus sau nu? Ce puii mei de ziarist, jurnalist de sport eşti tu? Băi penibilule care eşti tu penibil, bine că eşti în stare să ştii şi câte oi a muls Becali cu mâna lui personal (care Becali, apropo, te mai şi face de cacao când are chef, cu sau fără motiv real), ce consistenţă a avut scaunul de alaltăieri a lui Mirel Rădoi, care-i unghiul boltei făcute de primul jet de urină emis de Ovidiu Petre azi, da’ nu ştii un lucru de ăsta care, mi se pare mie, ar cam trebui să ţină de cultura ta generală. Nu de alta, da’ la voi am citi ştirea că „Marian Iancu: «Timişoara are ca obiectiv titlul sau cupa»” − http://www.gsp.ro/stire/marian-iancu-timisoara-are-ca-obiectiv-titlul-sau-cupa-87025.html… Aşa că, măcar deocamdată, n-am a-i îndemna pe gsp-işti (şi pe alţii ca ei, desigur) decât să SP (din gsp, fireşte; şi ştiu ei ce-seamnă, că-s internauţi vechi doar)…

(Apropo de Poli/FC Timişoara. După „memorabilul 1-5” cu Mediaşul, aş fi zis eu şi ceva de ei, dar a zis-o pe gustul meu, mai din suflet şi mai bine Dani Neacşu: http://danielneacsu.blogspot.com/2008/08/ce-umili.html)

ReFelaţia, ep. II (ReFelaţia propriu-zisă)

… mi-am amintit intamplarea descrisa in ep. I recent, cu ocazia unei discutii principiale cu un amic. Atunci am avut si, sa-i spun asa, revelatia. Si, data-i fiind tema − multumita fanteziei si inspiratiei manifestate de formatia Parazitii − am considerat oportun sa o numesc reFelatie. Practic, ceea ce urmeaza se vrea o pledoarie pentru sexul oral (nu doar pentru felatie, asa cum s-ar putea crede, insa jocul de cuvinte mi s-a parut prea fain, ca sa nu-l folosesc).

Pornind de la experienta descrisa anterior − si de care, probabil, intr-o forma mai mult sau mai putin asemanatoare, vor fi avut parte si alti barbati si chiar, mutatis mutandi, alte femei − am conchis ca asemenea probleme pot fi prevenite si printr-o educatie corespunzatoare facuta de parinti copiilor, tinerilor. Desi, in unele medii, sexul oral inca mai este privit ca o perversiune, ca un tabu, cred ca vechimea acestei practici, multitudinea celor care au adoptat-o si amploarea sa o impun ca o componenta fireasca a unei sexualitati normale. Desi, cel putin in Romania, exceptandu-i pe cei care-si asigura sau imbunatatesc traiul din servicii intime, sexul oral e practicat la greu, el este mai degraba trecut sub tacere − mai toata lumea-l practica, dar mai putini recunosc. Mai sunt insa destui parinti retrograzi care, mai ales pe fondul unei anumite educatii (religioase) mai rigide de care au avut parte si/sau le-o ofera copiilor, induc tinerilor, adolescentilor idei incompatibile cu timpurile in care traim. Argumente folosite frecvent: nu e natural/firesc, cum sa atingi cu gura un loc prin care urinezi?, e pacat (desi n-am gasit niciunde in biblie incrimint explicit sexul oral, iar, daca e sa o iei pe cale strict religioasa, e pacat cam orice fel de act sexual, chiar si cel clasic, daca e practicat exclusiv pentru obtinerea de satisfactii carnale, nu pentru procreare si/sau pentru evitarea acesteia) ori, mai ales pentru fete, ceva in gen ca doar unele femei usoare fac asta.
Indiferent cat de libertina i-a fost viata in tinerete, mai orice parinte nu vede cu ochi foarte buni si nu-si incurajeaza progenitura sa-si inceapa viata sexuala, mai ales cand respectivul copil e fata. Sigur, poate fi vorba aici si de vocea experientei de viata a aceluia care este mai constient decat copilul sau de riscurile unei sarcini nedorite sau ale contactarii unei boli cu transmitere sexuala. Ce-ar fi insa daca, in loc sa le interzicem copiilor/adolescentilor sa “intre in randul lumii”, le-am recomanda sa o faca pe calea sexului oral? Avantaje zic eu ca s-ar gasi. Astfel, nevoile, tensiunile sexuale mai mult sau mai putin constientizate care incep sa apara de la o anumita varsta si-ar gasi o amortizare placuta. Tinerele si-ar putea pastra virginitatea fizica putand sa o ofere atunci cand se vor simti cu adevarat pregatite si aceluia care ar simti ca o merita, dar, in acelasi timp vor dobandi o experienta cat de cat suficienta pentru a sti sa-si obtina satisfactia sexuala, pentru a sti ce sa-i ceara partenerului si cum sa il ajute pe acesta sa le faca sa se simta bine. Baietii ar invata astfel sa fie mai intelegatori, mai tandri, mai priceputi, mai atenti la si sa-si pretuiasca mai mult partenera si, mai practic, s-ar alege cu exact aceeasi senzatie (considerata, in general, placuta). Indiferent de sex, prima data ar avea mult mai mari sanse sa fie cu adevarat placuta pentru amandoua partile implicate (sau, intr-un caz mai putin probabil, macar ar avea sanse mult-mult mai mici sa fie neplacuta). Reprosuri si regrete tardive, dureroasa si/sau neplacuta experienta a unui chiuretaj ori, in cazuri ceva mai norocoase, doar stres si/sau goana dupa pastila de dupa vor constitui o neplacuta etapa peste care cu totii vor avea sansa sa treaca fara a o fi cunoscut. Cu o educatie adecvata si un “stagiu” de explorare si invatare, de invatare a atingerii, de sex oral, atunci cand vor hotari sa treaca la sexul clasic, la intromisiune, partenerii vor fi mult mai priceputi si mai constienti de placerile, dar si riscurile ce-i asteapta. Oricat de tinere ar fi, atata vreme cat vor practica doar sex oral, tinerele si parintii lor nu vor avea grija unei sarcini nedorite. Un alt avantaj l-am intrezarit prin 2002 sau 2003, atunci cand a tinut capul de afis prin toate mass-media stirea despre descoperirea unor cercetatori (britanici, parca). Potrivit acestora, femeile care practica sexul oral, au sanse mai mari sa aiba o sarcina fara probleme, caci fireasca reactie de respingere manifestata de organism fata de corpurile straine, chiar si atunci cand e vorba de embrion, este mult mai mica sau dispare, corpul lor fiind deja obisnuit cu sperma partenerului. Astfel, pe acest considerent, dupa ce femeia va fi hotarat ca vrea sa devina mama, problemele legate de sarcina ar putea fi mult mai mici. Alt argument: chiar si in cazul sexului neprotejat, pericolul contactarii virusului HIV pe cale orala este, as zice, nul, dar, hai sa nu fiu asa categoric si sa spun ca-i oricum mult mai mic. O relatie de ocazie, de o noapte, de cateva ore, one night stand, cu un partener de ocazie, in conditii poate improprii, poate si sub efectul alcoolului sau al altor droguri, poate neprotejata, are sanse mai mici sa aiba urmari nedorite, daca se mentine in “parametri” orali. Dispare riscul de sarcina. Apoi, daca nu ma insel, virusii bolilor cu transmitere sexuala, nu sunt foarte rezistenti si riscul de imbolnavire este mai mic daca zona posibil contaminata este spalata “dupa”. Or, zic eu, e mai usor, mai la indemana sa te speli rapid pe dinti, sa-ti clatesti gura , chestie pe care o poti face in mai multe locatii, decat sa te speli in zone intime…
Obiectiv vorbind, trebuie sa identific si posibile dezavantaje. Astfel, riscul contactarii unei boli venerice este mai ridicat. De asemenea, daca ipoteza cercetatorilor alora e corecta, atunci cand s-ar trece la contact sexual normal/clasic, in cazul inconstientei si/sau neatentiei celor implicati, riscul aparitiei unei sarcini nedorite ar fi mai mare. In plus, poate fi invocat nu ca dezavantaj, ci doar ca argument contra faptul ca o gramada de femei au avut si au copii si s-au descurcat sa-i faca si fara a-si fi “pregatit terenul” cu sex oral. Contraargmentele fata de dezavantajele mentionate tin de sfera unui bun-simt elementar. Mi se pare firesc ca, dorind sa ai o relatie intima cu cineva sa te asiguri ca esti si ca este OK. Igiena personala ar trebui sa fie preocuparea fiecaruia. Analizele medicale se pot face pentru a fi sigur ca esti sanatos si nu mi se pare deplasat sa-i ceri partenerului acelasi lucru. Mai mult chiar, daca pretul acestora reprezinta un impediment, ele se fac gratuit in cazul donatorilor de sange. Iata, in acest caz, un nou avantaj, caci, pe langa asigurarea ca totul e in regula prin analize de sange, ar mai fi ajutat si sistemul medical, care, se stie, de mult se confrunta cu insuficienta sangelui necesar transfuziilor. De asemenea, tot de bun-simt consider a fi, mai ales dupa acumularea unei experiente sexuale (orale), sa nu practici sex cu penetrare neprotejat si/sau intr-o perioada nesigura si/sau finalizat cu ejaculare in vagin. (Desigur, sexul oral implica si o igiena intima adecvata, dar, practic, nu cere nimic in plus, caci, pana la urma, igiena personala e obligatorie in general si tine de un bun-simt elementar.)
Un alt argument pentru sex oral, de alta natura: auzeam mai demult ca noi, oamenii, suntem tari, ca suntem singurele mamifere (animale) care fac sex de placere, in vreme ce celelalte mamifere/animale o fac doar pentru a se inmulti. Era o chestie si a fost bine pana n-am citit si am vazut pe la televizor ca nu-i asa, ca nu suntem singurii. Delfinii sunt cunoscuti pentru faptul ca fac sex doar de placere, chiar daca, in cazul lor, contactul este foarte scurt ca durata. Maimutele superioare, daca nu ma insel, si-o mai trag si ele doar asa, de amorul artei, fara a intentiona sa aiba urmasi/si in afara perioadei fertile. Atunci, ce altceva ne poate diferentia, in plan intim cel putin, de animale, decat sexul oral? Masturbarea − nu, caci si animalele o practica si inca nu putin. Homosexualitatea, desi rar, a fost semnalata si la animale. Ne raman, deci, asa-zisele perversiuni, in frunte cu sexul oral. Ar mai fi si sexul anal, insa acesta-i chiar incriminat pe linie religioasa si e mult mai probabil sa implice oaresce dureri, sacrificii, cel putin la inceput, ceea ce nu-i cazul sexului oral. Astea fiind spuse, fapte, nu vorbe, deci, la treaba!
THE END

P. S.: Orice asemanare cu realitatea in cazul persoanelor din episodul I este pur intamplatoare, situatia descrisa fiind exclusiv rodul fanteziei autorului.

ReFelaţia, episodul I

Eram amândoi tineri şi frumoşi. Eu, discutabil, dar, oricum, cu cel puţin şapte kilograme în minus faţă de acum şi cu aproape un deceniu lipsă de la actuala „cunună de primăveri”. Ea, micuţă, cu trăsături cumva asiatice, era draguţă, frumoasă pur şi simplu şi, în plus, avea acea strălucire a femeii îndrăgostite, care iubeşte. Colegi de facultate, ne aflam la prima noastră sesiune. Ne adunasem cu alţi colegi la universitate, să învăţăm. La început, am fost mai mulţi, răspândiţi la parterul cladirii, o parte pe un hol, o parte într-un fel de laborator de informatică, parcă. Numărul studioşilor scădea cu trecerea orelor, astfel că, spre seara acelei zile de ianuarie, mai rămăsesem doar câţiva − toţi strânşi în laboratorul ăla sau ce-o fi fost. Prinşi cu studiul − ea, să o bâzâi pe ea − eu, a durat ceva timp până să ne dăm seama că rămăsesem singuri în sala aia.

Probabil că fusese foarte îndrăgostită şi/sau atrasă de mine, altă explicaţie n-am găsit pentru faptul că, după ce a renunţat, în preajma Crăciunului, la o relaţie de cinci ani în cadrul căreia ţinuse să rămână neatinsă, la o zi după trecerea în noul an, m-a luat prin surprindere venind la mine fată şi cu dorinţa de a pleca femeie… Nu a fost chiar aşa de simplu pe cât ne-am fi dorit şi ne-a luat şi asta vreo trei zile, dar, o dată depăşit momentul, folosea orice prilej pentru a explora „noua perspectivă” pe care o descoperise. Gând la gând cu bucurie, numai că, neavând un loc potrivit pentru scopurile noastre, am devenit mari exploratori. Maşina, parcuri şi băncuţe, păduri, lifturi, camere de cămin ale vreunui coleg binevoitor şi, foarte rar, în absenţa părinţilor, propriile paturi, toate aveam să le încercăm în cele doar două luni cât avea să dureze relaţia noastră neştiută de nimeni…
Înapoi la sala cu pricina. O dată percepută realitatea singurătăţii noastre, a fost de-ajuns o privire şi un zâmbet: din trei paşi am fost la uşă, pe care am încuiat-o dintr-o mişcare grăbită, dar precisă. Încă trei paşi în sens invers şi iată-ne cuprinşi într-o îmbrăţişare mistuitoare pe catedră. Buze, sâni, gât, spate, toate le-am parcurs pe îndelete până când, într-o poziţie prea puţin comodă − nici în genunchi, nici în picioare − am ajuns să ma afund în ea, sorbindu-i seva feminităţii − caldă, fierbinte, dar atât de răcoritoare pentru arşiţa care mă răscolea. Cele şase buze ale noastre stabiliseră deja o relaţie strânsă, când mâinile ei pe cap şi o şoaptă m-au întrerupt, trezindu-mă la realitate: „Opreşte-te!” Nedumerit, m-am oprit sa primesc explicaţia: „Nu-i corect aşa. Lasă-mă şi pe mine.” Crezând că n-am auzit bine, i-am cerut să repete. Ştiam  că nu mai încercase asta şi, mai mult, din unele discuţii anterioare, trăsesem concluzia că nici nu-i amatoare, dintr-un motiv încă necomunicat. De aceea am şi întrebat-o dacă-i sigură, dacă chiar vrea asta etc. Da-urile grăbite şi mâinile descheindu-mi nasturii de la pantaloni mi-au risipit reţinerile.
O mică parte din mine a constat cu placere că buzele ei erau parcă mai fierbinţi. Zona expusă, cu care se spune că gândesc bărbaţii, începea să fie cuprinsă de plăcute anticipaţii, dar… Stupoare! La câteva zeci de secunde după ce se aplecase, s-a ridicat grabită. Şi ce mi-a fost dat să văd? N-aş fi crezut niciodată că a fi verde la faţă poate fi chiar adevarat, nu doar o figură de stil. Niciodată până atunci şi de atunci încolo, n-am mai văzut aşa ceva: era, literalmente, verde!!! Am scuturat-o puţin, şi-a revenit cât de cât şi i-am cerut o explicaţie. A bâguit ceva cum că maică-sa i-ar fi spus cândva să nu facă asta, că-i mare păcat sau ceva în genul ăsta şi că tocmai îşi amintise. (Ce-i drept, familia ei era mai credincioasă, mergeau des la biserică şi chiar ea, totuşi deschisă la minte, respingea orice glumă care avea ca subiect divinitatea. Respingerea  lua forme chiar violente, căci i-am spus cândva un banc cu Iisus, dar n-am apucat să-l termin, că m-am trezit cu o lovitură violentă în stomac. Chiar a durut şi noroc că era mai firavă şi, deci, nu foarte puternică, altfel, cum mă lovise cu toată forţa, ar fi fost chiar nasol.) Sigur, în context, explicaţia cu sfaturile „binevoitoare” ale mamei nu-i incredibilă, însă, parcă mai plauzibil ar fi ca, mai ales pe fondul prostiilor pe care i le inoculase maică-sa, să i se fi făcut greaţă.
N-am mai pus întrebari, nu i-am cerut şi nici nu s-a mai arătat curioasă nici în următoarea lună în care am fost împreună şi nici în cele vreo şase luni de după, în care, deşi ne despărţisem, am continuat să aveam întâlniri tainice, dar şi să petrecem mult timp împreună la şcoală, de toţi colegii credeau că suntem împreună, deşi conturile noastre sentimentale erau încheiate şi ea avea un nou prieten…