Iubiţi şi câinii vagabonzi (?)

(Intotdeauna m-am intrebat ce se intampla cu resturile animalelor care au raposat pe strazi sau pe sinele mijloacelor de transport. De fapt, nu m-am intrebat chiar intotdeauna, dar m-am trezit intrebandu-ma chestia asta in urma cu niste ani. Sa zicem ca-s vreo cinci. Dupa o vreme, prins cu alte chestii, am uitat sau nu m-am mai gandit ca ma intrebam asa ceva. Da’, iata, de vreun an incoace, de cand circul foarte mult pe drumuri europene, nationale, judetene si, uneori, comunale, mi-am reamintit de intrebarea aia. Si, chiar asa, e cineva in masura sa ma lamureasca? Pe cat ma duce pe mine capul, probabil ca respectivele cadavre sunt „recoltate” de lucratorii serviciilor de salubritate. Cadavrele sau ce mai ramane din ele. Probabil ca unele nici n-a apuca sa fie stranse − daca, intr-adevar, sunt ridicate − , fiind, putin cate putin, luate de rotile tot mai numeroaselor masini. Chestia asta din urma, ma gandesc, se intampla indeosebi pe drumurile judetene, nationale, expres, europene etc., unde e traficul intens si unde − tinand cont si de tara-n care traim − n-are cine veni sa stranga… Da-n orase, strange cineva lesurile astea? Da’ halatul, cat e halatul:) )

Faptul ca-s cadavre de animale pe strazi (ah, la naiba! tot mai multe: cred ca nu-i zi in care sa circul si sa nu vad macar doi caini mai mult sau mai putin proaspat eviscerati ori loviti, oricum stropsiti in ziua aia. In plus, anul asta, am numarat si vreo patru bursuci raposati in acelasi fel.) e doar un efect. Cauza-i ca-s multe animale din astea domestice care-s de capul lor, fara stapan. Sigur, se mai iau masuri, se mai prind si chiar se ucid cainii (de ce cainii, tot timpul cainii, nu si pisicile???) mai ales prin marile orase. Da-i corect asa? Pai cainii astia, pisicile au fost dintotdeauna pe strazile alea? N-au avut candva − ei, parintii, ori rude si mai indepartate ale lor − un camin, niste stapani? Ei sau stramosii lor n-au fost buni la casa omului? Dintr-o data sau gradual, in timp, au devenit nefolositori? Ne-am folosit de ei si acum, ca, poate, nu mai sunt atatea primejdii de care sa ne fereasca si lighioane de care sa ne pazeasca, le dam cu flit, ii trimitem la plimbare?
Se pun la cale planuri de actiune, de starpire a maidanezilor, sunt culesi de pe strazi, dusi prin „adaposturi” in care sunt lasati sa se manance de vii intre ei sau omorati cu bestialitate… Asta dupa ce milenii bune i-am tinut si hranit pe langa noi, ba chiar mai mult, i-am chemat pe langa noi sa ne ajute si sa ne apere… Oare, totusi, pentru ca nu-stiu-carui australopitec/om de Neanderthal/cercopitec/maimutoi i-a trecut prin cap sa domesticeasca un caine, dandu-i instinctele peste cap, nu avem o datorie, o obligatie morala fata de aste biete jivine sa nu le abandonam, sa le asiguram niste conditii minime de trai, sa le ferim de primejdiile generate de mai tot ce-am creat si folosim in ziua de azi?